Ne priveşte cu ochii ei fascinanţi pantera de neagră noapte. E un animal superb şi misterios. Dar nu vă apropiaţi prea mult de ea. Misterul e imprevizibil şi poartă încă pornirile sălbatice dintr-o lume de început. Admiraţi-o de departe, fiindcă aveţi ce admira. E minunată. În felul, ei a atins perfecţiunea.
Cioc, cioc, cioc,
boc, boc, boc,
ciocul meu nu stă pe loc,
ghearele mi le fac arc
şi mă caţăr pe copac.
Limba lungă şi cleioasă
scoate larvele din casă
şi pe coadă mă proptesc
scoarţa cînd o găuresc.
Am burtica alburie,
vestă neagră şi scufie.
Nu prea zbor în depărtare,
mereu caut de mîncare.
Cioc, cioc, cioc,
boc, boc, boc,
ciocul meu nu stă pe loc.
Tom şi Jerry sunt cei doi prieteni-inamici care ne însoţesc copilăria. Ei, ba se ceartă, ba se-mpacă, cum e şi-n viaţa de toate zilele. Uneori se aliază împotriva vreunui duşman comun. Printre copii, sunt şi şoricei, mai mult sau mai puţin fricoşi, şi motănei cam răutăcioşi şi plini de ei. Important este ca ei să se tolereze unii pe alţii şi, chiar dacă se ceartă din cînd în cînd, s-o facă în joacă.
A ajuns şi ea în mare,
carapace lucitoare
şi lăbuţe - aripioare.
E o antică relicvă,
încă-n viaţă, şi se plimbă
printre peşti şi stele mici,
printre crabi, printre arici.
Iar cînd vreun duşman i-o coace,
se ascunde-n carapace.
Marea e misterioasă,
în adîncu-i de mătase
are multe bogăţii,
de le numeri, să te ţii !
Are peşteri de mărgean,
ca să intri, spui "Sesam !",
şi epave scufundate
strălucind de nestemate
şi păduri de alge-nalte
şi palate blestemate,
peştişori cu solzi de aur
şi-n străfunduri vreun balaur
din argint, cu coadă lungă,
(ai grijă să nu te-ajungă)
şi sirenele vrăjite
cu plete lungi, vălurite.
Iar steluţele de mare
pleacă seara la plimbare,
printre flori fosforescente,
graţioase, indolente.
Dacă mai eşti curios,
hai cu mine pînă jos,
să plonjăm în marea-albastră
printr-o magică fereastră !
