Un peștișor de vis

am un peştişor
în culori ireale
înoată agale
şi-i aşa tăcut
nicicînd nu-mi vorbeşte
adică este
mut ca un peşte
doar în ochi mă priveşte
şi-mpreună înotăm
prin ape de vis
este un peşte magic
aşa cum v-am zis

Iepurele de Martie

De curînd, mama mi-a povestit Alice în Ţara Minunilor. Printre personaje este şi un iepure năstruşnic, Iepurele de Martie. El consultă mereu un ceas de buzunar şi e foarte grăbit. Şi eu am văzut un iepure de martie : era cenuşiu, cu ochii ca două boabe uriaşe de piper, mustăcea tot timpul şi avea în gură o floare de trifoi. Ţopăia prin iarba fragedă de martie şi ciulea urechile la orice zgomot, gata s-o tulească la fugă. E ştiut că iepurii, în special iepurii de martie, sunt foarte fricoşi, uneori se sperie şi de umbra lor. Dar mie îmi sunt foarte dragi şi abia aştept să vină Paştele şi Iepuraşul să-mi aducă ouă roşii şi cozonac.

Vînt de primăvară

Uite că a plecat în sfîrşit şi iarna !
Nu mai stăm cu năsucurile lipite de geamurile îngheţate, am ieşit afară în lumina nouă şi în adierea călduţă a vîntului de primăvară.
În curînd vor plezni şi muguraşii, iar pomişorii se vor umple de flori diafane. Parfumul lor delicat va pluti peste tot, ca o respiraţie proaspătă.
Vom prinde încet, încet, putere şi energie şi vom renaşte odată cu întreaga natură.
Eu mi-am pierdut un dinţişor de lapte chiar zilele acestea, dar cel nou se vede deja, ca un muguraş alb.
Ce frumoasă e primăvara şi ce bine e să fii copil !

Primăvară, vino iară !

Primăvară, vino iară,
să ieşim din nou la soare,
să zburdăm ca fluturaşii
printre pomii ninşi de floare !

Spațiul- timp si lumina

Din cugetările unui șoricel de șase ani :


Lumina care vine dinspre trecut este rece, cea care merge spre viitor este caldă. Lumina soarelui este deodată în trecut, prezent și viitor.

Motanul lăudăros

Un motan lăudăros se dădea drept curajos şi prietenii-şi uimea cu poveşti în care el era un erou model. Omorîse trei balauri care umblau pe coclauri şi încălecase-abraş chiar un cal mai nărăvaş. Căpcăunul din castel se făcuse şoricel, tremurînd în faţa lui, un viteaz cum altul nu-i. Într-o zi, la asfinţit, nu ştiu cum de s-a zărit în oglinda ce mărea şi în loc de-un biet motan i-arăta un tigru-avan. Şi-a luat-o atunci la fugă, fiara să nu-l mai ajungă. Şi-şi spunea în sinea lui tot fugind aşa hai-hui : O fi fuga ruşinoasă, dar e tare sănătoasă !