Zi cu soare şi cu ger,
ies copiii din ogradă
şi în drum clădesc acum
un om ţanţoş de zăpadă.
Unu-i pune doi cărbuni
ca doi ochi miraţi şi buni,
altu-i face-acuma nas
dintr-un morcov uriaş.
Şi e roşu, vai de el,
că a stat prea mult în ger.
I-au mai pus pe scăfîrlie
ponosită pălărie,
la gît un fular pereche,
iar în mîini, mătura veche.
Toţi căţeii îi dau roată,
sar, se scutură şi latră.
Iată, omuleţu-i gata !
Se bucură toată ceata
şi-n obrajii tuturor
gerul a-nflorit bujori.
Spiriduşul buclucaş
umblă prin păduri ivaş
căutînd un licurici
să-şi facă din el lămpaş.
Şi-o căsuţă şi-ar dori
pentru că stă cu chirie
chiar la melc în cochilie.
Spiriduşu-i un duh mic
şi poznaş, dar nu-i pitic.
Mereu face giumbuşlucuri
printre flori şi printre fluturi.
Hoinărind din zori în seară
el tot ţese cu migală
visul unei nopţi de vară.
Un inorog e-un unicorn,
adică un căluţ cu corn.
El aleargă prin poveşti,
doar acolo-l întîlneşti.
Dacă poţi să-i pui o şa,
el te duce unde-oi vrea.
Chiar la Zîna Zorilor
sau la Zmeul Zmeilor.
Şi la Soare şi la Lună
puteţi merge împreună.
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lîngă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam,
S-aud cum apa sună-ncetişor :
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Un căţel visa în fiecare noapte că zboară. Scîncea în somn, se răsucea şi dădea din lăbuţe. Se făcea că are nişte aripi minunate, frumos colorate. Dar a doua zi, mare-i era dezamăgirea cînd se trezea în cuşcă alături de mama lui şi de ceilalţi frăţiori. Se scula atunci morocănos şi se ducea să dea o raită prin curte, zburătăcind toate orătăniile, care aveau aripi, dar nu voiau să zboare.
