Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a grăit:
-"E liniştea atît de mare...
Aud cum se deschide-o floare."
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a şoptit:
-"E liniştea atît de sfîntă...
Aud cum stelele îşi cîntă."
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Toţi tac şi unul s-a gîndit:
"Ce zgomote înfricoşate...
Aud o inimă cum bate."
Isus, copii, este prietenul nostru, al tuturor. Ori de cîte ori aveţi un necaz, sau vă simţiţi trişti, nu pregetaţi să vă adresaţi lui Isus. El vă va compătimi şi vă va ajuta, pentru că odinioară a fost şi el un om obişnuit, cu necazuri şi bucurii. Chiar mai mult, el a trecut prin suferinţe de neimaginat pentru a ne arăta calea spre viaţa adevărată.Simţea o mare duioşie în faţa gingăşiei şi purităţii copiilor şi ,de fiecare dată cînd avea prilejul, se lăsa înconjurat de ei şi urmărea cu blîndeţe jocurile lor nevinovate.Poate îi aminteau de copilăria lui lipsită de griji.Copilăria, acea stare dumnezeiască în care răul nu şi-a făcut încă loc în inima omului! Isus ar fi dorit ca toţi oamenii să redevină copii. Peste puţin va fi Paştele, ziua în care sărbătorim Învierea lui în inima naturii şi în inimile noastre. El este imaginea noastră ideală, după care sufletul nostru va suspina mereu cu nostalgie. Nu uitaţi să vă gîndiţi la Isus şi cînd vă simţiţi fericiţi. El se va bucura alături de voi.
Primăvara e aici
pentru păsări şi furnici.
Ciufulite păpădii
se deschid pe pajişti, mii.
Gîze se-ncălzesc la soare,
melcul pleacă la plimbare,
un brotac sare din baltă
drept pe trestia înaltă.
Vrea s-atingă cerul el,
cel puţin cu-n degeţel,
ca să vadă de nu-i oare
colo sus un iaz mai mare
şi cu ape mai curate
pentru broscuţele toate.
