Florile au ochi şi toate
ne privesc cu gravitate
parc' ar spune:decît noi
mult mai liberi sunteţi voi
să umblaţi,să colindaţi
pămîntul să-nconjuraţi.
Fiţi buni,dar,nu pregetaţi
lumea-ntreagă s-o schimbaţi
într-o grădină mai bună
ca să crească fericiţi
flori şi oameni împreună.
Dau din coadă cu folos
peştişori în sus şi-n jos
şi prin ape azurii
laolaltă-noată mii
iar tăcerea le e dragă
nu vorbesc o zi întreagă
şi-ar tăcea chiar şi un an
plimbîndu-se prin ocean.
Nu e decît un brotac
care ţopăie în lac,
dar dacă mă uit mai bine
e-o mică bijuterie
multicoloră şi vie.
