De Crăciun sărbătorim ziua de naştere a unui băieţel pe nume Isus. El a venit pe lume să ne înveţe cum să fim mai buni.
Se spune că naşterea micuţului Isus a fost anunţată de îngeri, iar pe cer a răsărit o stea nespus de luminoasă.
În cinstea Crăciunului, împodobim un brăduţ cu globuri , beteală şi beculeţe multicolore. Mai de mult, în loc de beculeţe, se puneau lumînărele. În vîrful bradului , la loc de cinste, se află o stea strălucitoare.
Sub brăduţ ne aşteaptă o mulţime de jucării, ca răsplată pentru faptele bune pe care le-am făcut în timpul anului.
Cel care ne aduce darurile este un bunic cu barba albă,vesel şi sfătos, pe nume Moş Crăciun. El vine cu sania lui trasă de reni, tocmai de la Polul Nord.
Uneori Moşul adoarme, că e tare ostenit. Să mergeţi în vîrful picioarelor şi să nu-l treziţi !
O girafă foarte înaltă
şi cu preocupări pe măsură,
trăia adeseori cu capul în nori,
sau chiar în lună,
şi nu prea-i păsa pe pămînt ce se-ntîmpla.
Stătea cu botul în frunziş
şi se uita cam cruciş
la celelalte animale
care-i stăteau la picioare.
Pe iepuraş îl tolera
cînd ţopăia in jurul ei
fără nici un temei.
Pe maimuţa, care se dădea huţa,
o ignora, altfel se obrăznicea.
Pe leu îl vedea de departe
şi se dădea la o parte.
Cu elefanţii nu se punea,
că erau mult mai voinici ca ea.
Antilopele îi semănau un pic,
dar aveau gîtul mai mic.
Păsărelele îi erau dragi,
fiindcă ciripeau vesele prin copaci
şi-o bine dispuneau deseori
cînd se-ntîmpla să mai cadă din nori.
Un şoricel, odată, a ros o bucată
dintr-o carte cu poveşti
şi atît de mult i-a plăcut, că a mai vrut.
Fără să stea prea mult pe gînduri
s-a pus pe ros rînduri după rînduri.
Iar într-o bună zi s-a trezit
că întreaga bibliotecă a ronţăit:
şi aşa şoricelul nostru-a devenit
un înţelept şi faimos erudit.
Să nu care cumva să-l întrebaţi ceva,
că vă răspunde imediat cu un...citat.
Copii, nu vi se pare că adeseori puiul de maimuţă ne cam seamănă ? Aveţi grijă să nu semănaţi şi voi cu el !
Poezia-ncepe aşa:
Totul pare rău în lume
Dar există lucruri bune.
Cînd te uiţi la aer, e bine
Cînd ajuţi e bine
Şi cînd cînti e bine.
Cînd totul este obişnuit
Nu e nici rau, nici bine.
Un prieten e ca un frăţior
sau ca o surioară,
cu el poţi să te joci
din zori şi pînă-n seară.
Un prieten e îngrijorat
cînd eşti bolnăvior,
te ţine de mînă
şi te mîngîie uşor.
Şi chiar dacă uneori
te mai necăjeşte,
n-o face cu răutate,
la joacă te stîrneşte.
Dacă n-ai un prieten
fă-ţi măcar unul imaginar
şi-ntr-o bună zi, vei vedea,
vei primi unul adevărat în dar.
