O girafă foarte înaltă
şi cu preocupări pe măsură,
trăia adeseori cu capul în nori,
sau chiar în lună,
şi nu prea-i păsa pe pămînt ce se-ntîmpla.
Stătea cu botul în frunziş
şi se uita cam cruciş
la celelalte animale
care-i stăteau la picioare.
Pe iepuraş îl tolera
cînd ţopăia in jurul ei
fără nici un temei.
Pe maimuţa, care se dădea huţa,
o ignora, altfel se obrăznicea.
Pe leu îl vedea de departe
şi se dădea la o parte.
Cu elefanţii nu se punea,
că erau mult mai voinici ca ea.
Antilopele îi semănau un pic,
dar aveau gîtul mai mic.
Păsărelele îi erau dragi,
fiindcă ciripeau vesele prin copaci
şi-o bine dispuneau deseori
cînd se-ntîmpla să mai cadă din nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.