vineri, 25 februarie 2011
Înger, îngerașul meu
În fiecare din noi există o parte mai bună, de exemplu atunci cînd o ascultăm pe mama sau pe bunica şi nu facem prea multe năzbîtii,şi alta mai puţin bună, cînd, deşi ştim că nu e bine, îi stricăm surioarei noastre castelul din cuburi pe care abia l-a construit. Surioara izbucneşte în plîns şi noi simţim o satisfacţie răutăcioasă. Cînd suntem buni, mama sau bunica ne laudă şi ne numesc " îngeraşul meu ", iar cînd suntem răi ne ceartă şi uneori ne apostrofează cu " drăcuşorule " şi e posibil să încasăm şi cîte o scatoalcă. În copilărie năzbîtiile sunt nevinovate, dar pe măsură ce creştem ele devin din ce în ce mai grave şi am putea face mult rău în jurul nostru, rănindu-i şi făcîndu-i să sufere pe cei dragi, şi nu numai. De aceea e important să dăm ascultare celor care ne vor binele, într-un fel ei sunt îngerii noştri păzitori, şi să încurajăm partea bună din noi, adică " îngeraşul".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Da, dar dacă sunt unii care ne vor binele ca să-l ia ei? Îi lăsăm sau nu?
RăspundețiȘtergere