Liliacul firoscos
stă mereu cu capu-n jos,
vede pădurea pe dos.
Veverița flăcăruie
umblă prin pădure șuie
după alune și ghindă,
să le-ascundă după grindă.
Ursul cel simandicos
în tufiș stă somnoros,
miere n-are, nici mîncare,
dar i-e lene să se scoale.
Iepurașul cel fricos
țopăie în sus și-n jos,
gata să o ia la fugă
umbra lui să nu-l ajungă.
Vulpea umblă pe furiș,
se ascunde-n aluniș
să înhațe, vai de el,
rătăcit, vreun șoricel.
Lupul părul și-ar schimba,
la stilist ar apela,
dar cum scapă de nărav,
că e rău și e hulpav ?
Un arici cu ghimpii mici
mișună după furnici,
iar mistrețul hrăpăreț
a pornit după nutreț.
Și cît e ziua de lungă
în pădure-i zarvă multă,
forfotă și ciripit,
nu e vreme de dormit.
Doar spre seară obosesc
cei din neamul păduresc
și în scorburi și-n cuibare
se pregătesc de culcare.
Toată noaptea îi veghează
luna și buha cea trează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.