Este doar un copilaş
cu ochi blînzi şi drăgălaşi.
cu blăniţă albă, nouă,
şi boticul plin de rouă.
Merge-ncet şi clătinat;
mama oaie l-a lăsat
şi-a plecat la păşunat.
Bee! rosteşte subţirel;
mama oaie nu-i de fel.
Dacă vine-un lup hain
sau mi-l fură vreun străin
şi îl duce în pădure
neatinsă de secure?
Mame oi, grijă aveţi
de mieluţii nătăfleţi,
nu plecaţi şi nu-i lăsaţi
goi şi singuri pe imaş.
Iar voi, oameni, nu-i jertfiţi
aşa mici şi pricăjiţi,
copii fără apărare,
aveţi de ei îndurare.
In ochi negri, fără pată,
zace-o lacrimă-ngheţată.
În mielul ce-n moarte-i dus
îl ucideţi pe Isus.
Un pisoi forte frumos
şi alintăcios,
stă cu năsucul pe sus,
Pufulete eu i-am spus.
Oricine îl zăreşte
pe loc îl îndrăgeşte.
.
Primăvara a venit,
Florile au răsărit,
Soarele se-arată iar,
Mărţişoare dăm în dar.
În pomi cîntă păsărele,
Cît de vesele sunt ele!
Şi copiii-s bucuroşi,
Mai zburdalnici, mai frumoşi.
Primăvara e voioasă,
Haideţi s-o primim în casă,
În poveştile măiastre
Şi în inimile noastre.
Ştefan Anton Oprişan, 8 ani
Toată iarna pe cuptor,
tolănită-a tors de zor,
dar cum pomii-au înflorit
iute afară a ieşit
şi pe crengi pline de soare
a pornit-o la plimbare.
A uitat de şoricei
şi de vrăbii telelei
şi priveşte visătoare
dintre flori aromitoare.
Popîndăii s-au spălat
blana mult şi-au periat
şi-au plecat la fotograf.
Cu un zîmbet larg pe faţă,
zîmbetul de circumstanţă,
mama, tata şi trei pici
ne privesc din poză-aici.
