Este doar un copilaş
cu ochi blînzi şi drăgălaşi.
cu blăniţă albă, nouă,
şi boticul plin de rouă.
Merge-ncet şi clătinat;
mama oaie l-a lăsat
şi-a plecat la păşunat.
Bee! rosteşte subţirel;
mama oaie nu-i de fel.
Dacă vine-un lup hain
sau mi-l fură vreun străin
şi îl duce în pădure
neatinsă de secure?
Mame oi, grijă aveţi
de mieluţii nătăfleţi,
nu plecaţi şi nu-i lăsaţi
goi şi singuri pe imaş.
Iar voi, oameni, nu-i jertfiţi
aşa mici şi pricăjiţi,
copii fără apărare,
aveţi de ei îndurare.
In ochi negri, fără pată,
zace-o lacrimă-ngheţată.
În mielul ce-n moarte-i dus
îl ucideţi pe Isus.
Frumos ai scris, SobosiOti! Poate se gândește cineva cu milă (creștinească?) la bietele făpturi măcelărite la propriu de ”Sărbătoarea” Paștelui...
RăspundețiȘtergereMulţumesc, dar cîtă vreme vor exista lupi cu faţă umană, mieii nu vor scăpa.
RăspundețiȘtergere