Familia Melculescu a pornit la plimbare, fiecare cu căsuţa sa. Deşi mergeau foarte încet, la un moment dat, mama şi melcul copil au cam obosit. Atunci melcul tată,puternic şi impunător, i-a invitat pe cei doi să-i ducă în spinare. Astfel au putut să-şi continue plimbarea tacticoasă, însă nu cred că au avansat prea mult pînă astăzi. Oricum, nu contează, deoarece au căsuţa la purtător.
FABULA VITEZEI
de Aurel Baranga
A ajuns simbol de lene
Bietul melc.
Ce nedreptate!
El ce-şi duce casa-n spate.
Să te văd pe dumneata,
Obligat să porţi în cîrcă
Holul
Şi sufrageria,
Baia
Şi bucătăria,
Cărţile din bibliotecă,
Plăcile din discotecă,
Şi atîtea alte, încă.
Să te văd, ai alerga?
În povestea cu melcul-mîlc
Descifrez un tîlc:
Înainte de a rîde
De meteahna orişicui,
Pun-te în locul lui,
Şi-oMORALĂ, neapărat,
Care va împunge:
Merge încet,
E-adevărat:
Dar,
În schib,
Ajunge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.