În pomul cerului stelele s-au copt,
sunt tocmai bune de compot.
Adună-le, nu le lăsa să cadă,
să putrezească în livadă.
Din ele poţi să faci nectar
cînd sufletul îţi e amar.
Culege una cîte una
şi întălneşte-te cu luna,
schimbă o vorbă,două, şi cu ea,
în noaptea-albastră, ca de catifea,
apoi înoarce-te acasă
pe scara fină, de mătase,
cu coşul plin de stele vii,
să lumineze vise de copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.