Sora Soarelui şi-a pus
pălăria la apus
şi din lan mă cheamă-ncet
să-mi şoptească un secret.
Îi ascult povestea veche,
că e floare la ureche.
Şi-acum îi spun noapte-bună,
ca să doarmă lin sub lună.
Mîine-n zori o să se scoale
tot cu ochii după Soare.
O să-l urmărească aşa
pîn' ce noaptea va cădea.
Dacă plouă capu-şi lasă,
parcă e umbrelă-ntoarsă,
şi aşteaptă răbdătoare
s-apară fratele Soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.