Toamna frunzele-s de aur
şi foşnesc aşa frumos;
eu am strîns un mic tezaur
moale şi melodios.
Tare-mi place cînd e toamnă
printre frunze să colind,
prin castelul de aramă
cu ecouri de argint.
Paşii mi se pierd agale,
pe cer urmăresc un nor,
toamna-mi dă o sărutare
pe obraz, un strop domol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.