Noi care sîntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri împortanţi şi ţepeni
De gips...
O,noi cei îngrozitor de mari
Simţim cîteodată
Că ne lipsesc jucăriile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rînduri de pînze,
Care merge la fel de bine pe apă
Ca şi pe uscat.
Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze odată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem-. "Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gînd să facem
Nişte fapte grozave.
O, cît ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plîngem din tot sufletul,
Ţinîndu-ne cu mîna de piciorul scaunului,
Pentru că noi sîntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mîngîie.
Toamna poposeşte-n în crîng
frunze răsucind în vînt,
le desprinde rînd pe rînd
de pe ramul tremurînd
şi le poartă în balans
într-un melancolic dans.
Frunze dragi, fără de voi,
ne rămîn copacii goi
şi se leagănă în cer,
toamnei îndurare cer,
întristaţi şi-nlăcrimaţi
şi de cîntece uitaţi.
Frunze dragi, la primăvară,
să-mbrăcaţi pădurea iară
în mătăsuri, catifele
şi horbote subţirele,
mantie aleasă
pentru-o-mpărăteasă.
Am pornit pe mare
într-o corabie fără asemănare.
Corabia mea are
copaci şi animale
şi stele şi lună şi soare
şi brize răcoritoare.
Sub apele de cristal
o-nsoţesc peşti de opal.
Şi peste toate văl de cer azuriu
se-ntinde pînă tîrziu.
Pe marea în legănare
corabia mea pluteşte, pluteşte,
nicicînd nu se opreşte.
Pe malul apei, un copil
se joacă cu pietricele colorate
ce-i par nestemate
în lumina nouă a dimineţii.
Pe malul timpului, un copil
cu priviri curate
intră în jocul vieţii.
Leagănă-te,copilărie,leagănă-te,
cu surîsul pe faţă, zbori,
leagănul tău ajunge la nori.
Bucură-te,copilărie,bucură-te,
jocul tău e libertate
mai presus de toate.
Cîntă, copilărie, cîntă,
graiul tău este cîntec,
ciripit şi descîntec.
Visează, copilărie, visează,
aerul fără-ncetare vibrează
de bucuria acelui copil
ce se leagănă, se leagănă,
într-o veşnică zi de april.
