Frunze

Toamna poposeşte-n în crîng
frunze răsucind în vînt,
le desprinde rînd pe rînd 
de pe ramul tremurînd
şi le poartă în balans 
într-un melancolic dans.
Frunze dragi, fără de voi,
ne rămîn copacii goi
şi se leagănă în cer,
toamnei îndurare cer,
întristaţi şi-nlăcrimaţi
şi de cîntece uitaţi.
Frunze dragi, la primăvară,
să-mbrăcaţi pădurea iară
în mătăsuri, catifele
şi horbote subţirele,
mantie aleasă
pentru-o-mpărăteasă.