Cîndva a venit pe lume un tigru albastru. El venea, de fapt, din lumea lui albastră, o lume paralelă cu lumea noastră. Oamenii l-au privit cu mirare, căci nu erau obişnuiţi cu tigrii albaştri. Credeau că vine din lună şi se temeau de el. De aceea l-au prins şi l-au închis într-o cuşcă cu gratii de argint. Veneau mulţi vizitatori să admire tigrul neobişnuit. Curînd se observă un fenomen ciudat. Cei care treceau pe lîngă cuşca tigrului albastru începeau să se albăstrească şi ei puţin cîte puţin. Nu mai aveau poftă de mîncare şi nu mai puteau să viseze. Pasămite tigrul cel albastru se hrănea cu visele lor, pentru că pe pămînt nu sunt căprioare albastre, hrana lui preferată. Epidemia s-a întins repede şi, pentru că oamenii nu pot trăi fără visele lor, hotărîră să ucidă ciudata fiară. Făuriră gloanţe de argint şi încercară să-l împuşte. Dar tigrul părea făcut din aer, căci gloanţele treceau prin el fără să-l vateme. Atunci hotărîră să-l elibereze, într-o noapte cu lună plină. Deschiseră uşa cuştii de argint şi tigrul cel albastru fu absorbit de puterea lunii. Un răget îndepărtat se auzi din cer în semn de adio. După dispariţia lui, oamenii începură din nou să viseze, dar toate visele lor erau de acum albastre.
