Va vine sa credeți că e o caracatiță ? Cu urechiușile ei nostime ? O cheamă Dumbo și face parte dintr-o specie foarte rară. E o figură, nu-i așa ?
Simpaticul urs Baloo este unul dintre personajele îndrăgite ale copiilor. El ne îndeamnă să privim viaţa cu nonşalanţă şi umor. E de asemenea un bun prieten, caraghios şi eroic. Cînd sunt îmbufnat, e de ajuns să ma gîndesc la Baloo şi mă pufneşte rîsul.
Văzîndu-l absent, l-am întrebat pe Ştefan ( alias Şobo ) la ce se gîndeşte. Mi-a răspuns cu o mină concentrată :
- Mă gîndesc la ce să mă gîndesc.
Un răspuns uimitor pentru un copil de şase ani.
De cîte ori, copii, uitîndu-vă la cer,
v-aţi întrebat ce sunt îndepărtatele stele?
Sau poate v-aţi spus că sunt prea sus
şi nu merită să ne batem capul cu ele.
Să nu gîndiţi niciodată aşa,
pentru că şi voi sunteţi fărîme de stea.
Stelele sunt fîntîni de lumină,nimic nu le-ntrece,
fără ele universul ar fi trist şi rece.
Şi Soarele nostru este o stea,
în absenţa lui n-am putea exista.
Cu lumină şi căldură ne răsfaţă,
energie pentru viaţă.
Datorită lui, într-un cuvînt,
cresc toate lucrurile pe Pămînt.
Eu m-am pictat pe mine
eu am pictat lumea
Eu am pictat pamantul si timpul
Apoi timpul m-a ajutat sa pictez mai departe.
Eu am pictat o pisica
Apoi am pictat toate pisicile
Am pictat lumea, pamantul si timpul
Si nu ma opresc niciodata, niciodata
Eu sunt lumea
Si numarul unu.
Eu sunt lumea cea mai buna
Pentru ca eu am pictat lumea.
Am văzut un mieluţ, avea ochi de copil şi behăia uşor cu glas subţirel şi trist, parcă spunea: "Vreau înapoi, la mama mea". De Paşte nu uitaţi că mieluţii, dragii mei, sunt copii şi ei.
PAŞTE FERICIT !
Pare tare nefericită !
O pisică a hotărît, pentru sănătatea ei, să nu mai prindă şoricei şi încearcă de vreun an un meniu lacto-vegetarian. Nu ştiu dacă îi e de folos regimul leguminos, însă bieţii şoricei au scăpat de gheara ei.
Ghemotoacele de puf,
caraghioase şi nătînge,
au ieşit din ou la soare
şi au început să strige.
Nu au încă aripioare,
dar visează c-or să zboare
peste munţi şi peste mare.
Fac atîta tărăboi
şi se-agită ne-ncetat,
fiindcă mama a plecat
şi se pare c-a uitat
să se-ntoarcă înapoi.
Puii mamei, puişori,
cască ciocurile mici
şi-o aşteaptă de cu zori
să le-aducă viermişori.
Padurea-i ochi de duhuri mici
ce seamana cu nişte licurici,
au aripioare şi scufiţe,
nu sunt nici fluturi şi nici gărgăriţe,
sunt doar fiinţe mititele
cu ochişorii de mărgele.
Cum se numesc vă spun acuşi:
lumea le spune spiriduşi.
Şi toată ziua trec în zbor
slujind pe Zîna Florilor.
Dar cîteodată, lîngă lac,
se-opresc la vorbă c-un brotac,
care-i salută-n graiul oac.
am un peştişor
în culori ireale
înoată agale
şi-i aşa tăcut
nicicînd nu-mi vorbeşte
adică este
mut ca un peşte
doar în ochi mă priveşte
şi-mpreună înotăm
prin ape de vis
este un peşte magic
aşa cum v-am zis
De curînd, mama mi-a povestit Alice în Ţara Minunilor. Printre personaje este şi un iepure năstruşnic, Iepurele de Martie. El consultă mereu un ceas de buzunar şi e foarte grăbit. Şi eu am văzut un iepure de martie : era cenuşiu, cu ochii ca două boabe uriaşe de piper, mustăcea tot timpul şi avea în gură o floare de trifoi. Ţopăia prin iarba fragedă de martie şi ciulea urechile la orice zgomot, gata s-o tulească la fugă. E ştiut că iepurii, în special iepurii de martie, sunt foarte fricoşi, uneori se sperie şi de umbra lor. Dar mie îmi sunt foarte dragi şi abia aştept să vină Paştele şi Iepuraşul să-mi aducă ouă roşii şi cozonac.
Uite că a plecat în sfîrşit şi iarna !
Nu mai stăm cu năsucurile lipite de geamurile îngheţate, am ieşit afară în lumina nouă şi în adierea călduţă a vîntului de primăvară.
În curînd vor plezni şi muguraşii, iar pomişorii se vor umple de flori diafane. Parfumul lor delicat va pluti peste tot, ca o respiraţie proaspătă.
Vom prinde încet, încet, putere şi energie şi vom renaşte odată cu întreaga natură.
Eu mi-am pierdut un dinţişor de lapte chiar zilele acestea, dar cel nou se vede deja, ca un muguraş alb.
Ce frumoasă e primăvara şi ce bine e să fii copil !
Primăvară, vino iară,
să ieşim din nou la soare,
să zburdăm ca fluturaşii
printre pomii ninşi de floare !
Din cugetările unui șoricel de șase ani :
Lumina care vine dinspre trecut este rece, cea care merge spre viitor este caldă. Lumina soarelui este deodată în trecut, prezent și viitor.
Un motan lăudăros se dădea drept curajos şi prietenii-şi uimea cu poveşti în care el era un erou model. Omorîse trei balauri care umblau pe coclauri şi încălecase-abraş chiar un cal mai nărăvaş. Căpcăunul din castel se făcuse şoricel, tremurînd în faţa lui, un viteaz cum altul nu-i. Într-o zi, la asfinţit, nu ştiu cum de s-a zărit în oglinda ce mărea şi în loc de-un biet motan i-arăta un tigru-avan. Şi-a luat-o atunci la fugă, fiara să nu-l mai ajungă. Şi-şi spunea în sinea lui tot fugind aşa hai-hui : O fi fuga ruşinoasă, dar e tare sănătoasă !
În fiecare din noi există o parte mai bună, de exemplu atunci cînd o ascultăm pe mama sau pe bunica şi nu facem prea multe năzbîtii,şi alta mai puţin bună, cînd, deşi ştim că nu e bine, îi stricăm surioarei noastre castelul din cuburi pe care abia l-a construit. Surioara izbucneşte în plîns şi noi simţim o satisfacţie răutăcioasă. Cînd suntem buni, mama sau bunica ne laudă şi ne numesc " îngeraşul meu ", iar cînd suntem răi ne ceartă şi uneori ne apostrofează cu " drăcuşorule " şi e posibil să încasăm şi cîte o scatoalcă. În copilărie năzbîtiile sunt nevinovate, dar pe măsură ce creştem ele devin din ce în ce mai grave şi am putea face mult rău în jurul nostru, rănindu-i şi făcîndu-i să sufere pe cei dragi, şi nu numai. De aceea e important să dăm ascultare celor care ne vor binele, într-un fel ei sunt îngerii noştri păzitori, şi să încurajăm partea bună din noi, adică " îngeraşul".
Iată-o bufniţă bătrînă
stă pe creangă într-o rînă
şi împarte, mi se pare,
sfaturi pentru fiecare.
Are mare căutare
pentru vorba-i înţeleaptă,
pentru împărţeala dreaptă.
Însă nu mai pridideşte
şi de-aceea deunăzi
şi-a adus din depărtare
asistent, un huhurez.
Inorogul, sau unicornul, este un animal fantastic, adică un animal din poveste, cu puteri miraculoase. El este, de fapt, un cal nespus de frumos, care are un corn în frunte. Este greu de găsit şi şi mai greu de prins. Se spune că inorogul nu poate fi îmblînzit decît de un suflet curat. Voi aveţi sufletul destul de curat să îmblînziţi un inorog ?
Visele sunt făcute dintr-o substanţă specială, ca o plasmă, de aceea cu ele se pot plăsmui chiar personaje din poveşti, cum ar fi Albă-ca-Zăpada, Piticii, Crăiasa Zăpezii sau Prinţul Fericit...În vis te poţi trezi pe neaşteptate în mijlocul poveştilor şi poţi lua parte la ele, poţi deveni şi tu un erou de basm.
Seara, cînd închid ochişorii,
îndată mi se arată
o lume minunată,
în culori scăldată.
Visul e ca un film
în care mă plimb
şi mă întîlnesc
cu tot ce-mi doresc.
În ciuda asemănării sale cu un ursuleţ, acesta e un cangur de copac.
Nu-i aşa că nu v-aţi fi dat seama ?
Asta înseamnă că, nu de puţine ori, aparenţele ne înşeală .