Am văzut un mieluţ, avea ochi de copil şi behăia uşor cu glas subţirel şi trist, parcă spunea: "Vreau înapoi, la mama mea". De Paşte nu uitaţi că mieluţii, dragii mei, sunt copii şi ei.
Pare tare nefericită ! O pisică a hotărît, pentru sănătatea ei, să nu mai prindă şoricei şi încearcă de vreun an un meniu lacto-vegetarian. Nu ştiu dacă îi e de folos regimul leguminos, însă bieţii şoricei au scăpat de gheara ei.
Ghemotoacele de puf, caraghioase şi nătînge, au ieşit din ou la soare şi au început să strige. Nu au încă aripioare, dar visează c-or să zboare peste munţi şi peste mare. Fac atîta tărăboi şi se-agită ne-ncetat, fiindcă mama a plecat şi se pare c-a uitat să se-ntoarcă înapoi. Puii mamei, puişori, cască ciocurile mici şi-o aşteaptă de cu zori să le-aducă viermişori.
Padurea-i ochi de duhuri mici ce seamana cu nişte licurici, au aripioare şi scufiţe, nu sunt nici fluturi şi nici gărgăriţe, sunt doar fiinţe mititele cu ochişorii de mărgele. Cum se numesc vă spun acuşi: lumea le spune spiriduşi. Şi toată ziua trec în zbor slujind pe Zîna Florilor. Dar cîteodată, lîngă lac, se-opresc la vorbă c-un brotac, care-i salută-n graiul oac.