Zi cu soare şi cu ger, ies copiii din ogradă şi în drum clădesc acum un om ţanţoş de zăpadă. Unu-i pune doi cărbuni ca doi ochi miraţi şi buni, altu-i face-acuma nas dintr-un morcov uriaş. Şi e roşu, vai de el, că a stat prea mult în ger. I-au mai pus pe scăfîrlie ponosită pălărie, la gît un fular pereche, iar în mîini, mătura veche. Toţi căţeii îi dau roată, sar, se scutură şi latră. Iată, omuleţu-i gata ! Se bucură toată ceata şi-n obrajii tuturor gerul a-nflorit bujori.
Spiriduşul buclucaş umblă prin păduri ivaş căutînd un licurici să-şi facă din el lămpaş. Şi-o căsuţă şi-ar dori pentru că stă cu chirie chiar la melc în cochilie. Spiriduşu-i un duh mic şi poznaş, dar nu-i pitic. Mereu face giumbuşlucuri printre flori şi printre fluturi. Hoinărind din zori în seară el tot ţese cu migală visul unei nopţi de vară.
Un inorog e-un unicorn, adică un căluţ cu corn. El aleargă prin poveşti, doar acolo-l întîlneşti. Dacă poţi să-i pui o şa, el te duce unde-oi vrea. Chiar la Zîna Zorilor sau la Zmeul Zmeilor. Şi la Soare şi la Lună puteţi merge împreună.
Fiind băiet păduri cutreieram Şi mă culcam ades lîngă isvor, Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam, S-aud cum apa sună-ncetişor : Un freamăt lin trecea din ram în ram Şi un miros venea adormitor.
Un căţel visa în fiecare noapte că zboară. Scîncea în somn, se răsucea şi dădea din lăbuţe. Se făcea că are nişte aripi minunate, frumos colorate. Dar a doua zi, mare-i era dezamăgirea cînd se trezea în cuşcă alături de mama lui şi de ceilalţi frăţiori. Se scula atunci morocănos şi se ducea să dea o raită prin curte, zburătăcind toate orătăniile, care aveau aripi, dar nu voiau să zboare.
