Este doar un copilaş cu ochi blînzi şi drăgălaşi. cu blăniţă albă, nouă, şi boticul plin de rouă. Merge-ncet şi clătinat; mama oaie l-a lăsat şi-a plecat la păşunat. Bee! rosteşte subţirel; mama oaie nu-i de fel. Dacă vine-un lup hain sau mi-l fură vreun străin şi îl duce în pădure neatinsă de secure? Mame oi, grijă aveţi de mieluţii nătăfleţi, nu plecaţi şi nu-i lăsaţi goi şi singuri pe imaş. Iar voi, oameni, nu-i jertfiţi aşa mici şi pricăjiţi, copii fără apărare, aveţi de ei îndurare. In ochi negri, fără pată, zace-o lacrimă-ngheţată. În mielul ce-n moarte-i dus îl ucideţi pe Isus.
Primăvara a venit, Florile au răsărit, Soarele se-arată iar, Mărţişoare dăm în dar. În pomi cîntă păsărele, Cît de vesele sunt ele! Şi copiii-s bucuroşi, Mai zburdalnici, mai frumoşi. Primăvara e voioasă, Haideţi s-o primim în casă, În poveştile măiastre Şi în inimile noastre. Ştefan Anton Oprişan, 8 ani
Toată iarna pe cuptor, tolănită-a tors de zor, dar cum pomii-au înflorit iute afară a ieşit şi pe crengi pline de soare a pornit-o la plimbare. A uitat de şoricei şi de vrăbii telelei şi priveşte visătoare dintre flori aromitoare.
Popîndăii s-au spălat blana mult şi-au periat şi-au plecat la fotograf. Cu un zîmbet larg pe faţă, zîmbetul de circumstanţă, mama, tata şi trei pici ne privesc din poză-aici.
