Ziua de Crăciun

De Crăciun sărbătorim ziua de naştere a unui băieţel pe nume Isus. El a venit pe lume să ne înveţe cum să fim mai buni.





Se spune că naşterea micuţului Isus a fost anunţată de îngeri, iar pe cer a răsărit o stea nespus de luminoasă.





În cinstea Crăciunului, împodobim un brăduţ cu globuri , beteală şi beculeţe multicolore. Mai de mult, în loc de beculeţe, se puneau lumînărele. În vîrful bradului , la loc de cinste, se află o stea strălucitoare.





Sub brăduţ ne aşteaptă o mulţime de jucării, ca răsplată pentru faptele bune pe care le-am făcut în timpul anului.





Cel care ne aduce darurile este un bunic cu barba albă,vesel şi sfătos, pe nume Moş Crăciun. El vine cu sania lui trasă de reni, tocmai de la Polul Nord.





Uneori Moşul adoarme, că e tare ostenit. Să mergeţi în vîrful picioarelor şi să nu-l treziţi !

Girafa artistă

O girafă foarte înaltă
şi cu preocupări pe măsură,
trăia adeseori cu capul în nori,
sau chiar în lună,
şi nu prea-i păsa pe pămînt ce se-ntîmpla.
Stătea cu botul în frunziş
şi se uita cam cruciş
la celelalte animale
care-i stăteau la picioare.
Pe iepuraş îl tolera
cînd ţopăia in jurul ei
fără nici un temei.
Pe maimuţa, care se dădea huţa,
o ignora, altfel se obrăznicea.
Pe leu îl vedea de departe
şi se dădea la o parte.
Cu elefanţii nu se punea,
că erau mult mai voinici ca ea.
Antilopele îi semănau un pic,
dar aveau gîtul mai mic.
Păsărelele îi erau dragi,
fiindcă ciripeau vesele prin copaci
şi-o bine dispuneau deseori
cînd se-ntîmpla să mai cadă din nori.

Şoricelul erudit

Un şoricel, odată, a ros o bucată
dintr-o carte cu poveşti
şi atît de mult i-a plăcut, că a mai vrut.
Fără să stea prea mult pe gînduri
s-a pus pe ros rînduri după rînduri.
Iar într-o bună zi s-a trezit
că întreaga bibliotecă a ronţăit:
şi aşa şoricelul nostru-a devenit
un înţelept şi faimos erudit.
Să nu care cumva să-l întrebaţi ceva,
că vă răspunde imediat cu un...citat.

Maimuţica

Copii, nu vi se pare că adeseori puiul de maimuţă ne cam seamănă ? Aveţi grijă să nu semănaţi şi voi cu el !

Binele care se-ntîlneşte cu răul

Poezia-ncepe aşa:
Totul pare rău în lume
Dar există lucruri bune.
Cînd te uiţi la aer, e bine
Cînd ajuţi e bine
Şi cînd cînti e bine.
Cînd totul este obişnuit
Nu e nici rau, nici bine.

Despre prietenie

Un prieten e ca un frăţior
sau ca o surioară,
cu el poţi să te joci
din zori şi pînă-n seară.
Un prieten e îngrijorat
cînd eşti bolnăvior,
te ţine de mînă
şi te mîngîie uşor.
Şi chiar dacă uneori
te mai necăjeşte,
n-o face cu răutate,
la joacă te stîrneşte.
Dacă n-ai un prieten
fă-ţi măcar unul imaginar
şi-ntr-o bună zi, vei vedea,
vei primi unul adevărat în dar.

Otilia Cazimir

ARICIUL


Aseară, prin gradina amorţită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici,-
O mică vietate ghemuită.


Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mişca domol pe sub gutui
Şi toţi au alergat în jurul lui.
Dar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare,-
Ca o perniţă sferică în care
O fată rea ca să se joace
A-nfipt o sumedenie de ace.


Am alungat copiii să se culce
Şi-n înserarea limpede şi dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo singură cu el.


Şi mă-ntrebam pe gînduri : Oare, cum
A fost făptura-i la-nceput de lume ?
Din care veacuri înecate-n fum
Porni el oare, ca un scai, la drum,
Să se oprească-n dreptul meu anume ?
Ce vînt vrăjmaş şi mohorît
Ca pe-un măcieş pitic l-a scuturat,
De-a mai rămas dintr-însul doar atît :
Un ghem de spini, ostil şi speriat ?


O fi avînd el oare pui ?
Mă-ntreb, deşi nu pot pricepe :
Cum sug ei fără să se-nţepe
În ghimpii lui ?...


Cînd a simţit că-i singur doar cu mine
Şi nici un duşman dinspre casă nu-i mai vine,
A scos cu frică de subt el
Un bot timid şi mic, ca de căţel,
Şi cu instinctul lui obscur
A explorat terenul împrejur.
Şi-abia ciulindu-şi ţepile pe spate,-
Pe subt petunii grele de parfum,
Atras de noapte şi singurătate
Şi-a căutat încet-încet de drum...
S-a mai oprit în magheran o dată
Ca subt îndemnul unei tainice porunci,
Apoi a dispărut pe subt poiată...


Şi nu l-am mai văzut de loc, de-atunci.

Melcul

Melcul nu se grăbea.
Cobora meticulos
pe toboganul unei frunze,
lăsînd o dîră argintie,
ca un firişor de beteală.
Urca vajnic pe tulpina unei flori
şi treaba asta dura pînă pe la prînz.
Uneori dădea peste cîte-o băltoacă
de la ploaia din ajun
şi trecea aproape toată ziua
ca să-i dea ocol.
Aventura vieţii sale
începuse astă-vară,
cînd s-a hotărît să escaladeze
uluca de lemn al unui gard înalt.
Acum e toamnă şi a ajuns pe pămînt, în sfîrşit.
Căldura s-a mai domolit,
razele soarelui sunt moi şi ruginii,
frunzele veştede au aşternut uşor
un covor pestriţ şi foşnitor.
Căsuţa i s-a dărăpănat puţin,
dar, nu-i nimic,
pînă dă primul fulg o s-o repare.
Deocamdată a plecat din nou la plimbare,
pentru că lumea e atît de frumoasă !






,

Băiatul pierdut în sferă

A fost o dată ca niciodată, un băiat care a nimerit într-o sferă.Şi a mers ce a  mers, iar sfera era o poartă. Băiatul a  ajuns pe o planetă pustie, absolut pustie,fără iarbă, şi albastră, căci era o apă clocotită pe ea. Băiatul a căzut în apă, dar a avut noroc, pentru că a nimerit într-o apă mai rece. A înotat ce a înotat, pînă a intrat în altă sferă prin care a ajuns înapoi în lumea lui. SFÎRŞIT..

Atenţiune! Atenţiune!

Ziarele de săptămîna aceasta vă anunţa că o fantomă groaznică a venit pe Pămînt. Şobo si Oti vor salva lumea de ea. Iată cum arata, ca să va paziţi!!!

Cel mai rapid om de pe Pămînt

A fost odată ca niciodată un om foarte rapid.La început a văzut că era cel mai rapid dintre copiii cu care se juca cînd era mic, apoi cel mai rapid din oraş, dupa aceea cel mai rapid din ţară şi în sfîrşit a înţeles că era cel mai rapid din lume. Într-o zi a alergat atat de repede încat a ajuns pe curcubeu. Acolo i-a plăcut atît de tare că a luat o barcuţă cu flori şi se plimba pe curcubeu. Mai tîrziu s-a dat pe tobogan pe curcubeu şi a ajuns în Asia. Acolo a vazut multe lucruri frumoase, cum ar fi peştişorii rosii, un soare fericit, luna plină cît o roată. Dupa ce a văzut toate aceste lucruri, omul s-a hotărît să nu mai fugă niciodată ci să stea să se uite la ele.
Sfarşit

O scumpete de fetiţă...

Vă place Ani?

Declaraţie de iubire

Şobo îi declară lu' Oti că o iubeşte şi îi dăruieşte această pictură.

Omul fericit din cer

S-a-ntîmplat într-o zi
Să se nască un om
Singur în cer.
Era fericit
Pentru că era în cer.
În altă zi a coborît
Din cer pe pămînt
Acolo a văzut oameni
Care nu străluceau ca el.
S-a obişnuit pe pămînt
După o vreme.
Dar într-o zi
S-a întors în cer 


(scrisă de Şobo, micul artist la data de 27.04.2010)

Omul dispărut

A fost odată un om care într-o zi a dispărut pe o planetă pe care n-a mai fost nimeni. Acolo a găsit niţte extratereştri. Ei erau verzi cu antene rosii si picioare albastre. Aveau patru ochi si două guri. Ei nu mîncau oameni ci numai peşti roşii. Omul nostru l-a transformat pe un extraterestru în om. I-a scos o gură şi doi ochi, i-a tăiat antenele şi a găsit nişte urechi de rezervă pe care le-a dat extraterestrului. I-a jupuit pielea şi dedesubt a găsit piele de om. Apoi s-au dus amîndoi pe pămînt. Acolo au rămas prieteni pentru totdeauna.
Şi-am încalcat pe-o navă si v-am spus o poveste grozavă..

Visul

Pisica de pe acoperis




Viseaza in fiecare zi


Sa ajunga pe luna

Noaptea clownilor

A fost odată ca niciodată un clown amuzant. El îşi distra toată familia. Clownul se numea Şobo. Într-o zi s-a întîlnit cu clownul Oti cu care făcea multe trucuri. Amîndoi erau fericiţi. 

Cîntec de leagan

de Stefan la 5 ani


Pămantul doarme ca un puişor
Şi noaptea stelele strălucesc
Frumos este pămîntul
Noaptea, cînd se culcă.


Frumoasă să fie luna
Frumos să fie soarele
Frumos să fie pămîntul- puiuţul meu.


Să facem un lucru bun
Să adormim toţi copiii din lume cu grijă
Pămîntul să fie fericit.

Paradisul

DESENAT DE ŞTEFI!

Ursul păcălit de tigru

A fost odata un urs. El a plecat in jungla. Acolo s-a intalnit cu un tigru. Ursului i-au placut mult dungile tigrului.

- De unde ai dungile astea, tigrule? a in trebat ursul. Vreau si eu unele la fel.
- Pai sa-ti povestesc. Am luat o varga din copac si mi-am tras cu ea pe spinare, pana au aparut dungile.
Ursul, naiv, l-a crezut. A luat si el o nuia care ustura de mama focului si si-a tras cu ea pe spinare. Bineinteles ca il durea rau de tot, dar nu aparea nici o dunga. In schimb, tigrul se prapadea de ras, ba am mai invitat si pe altii din jungla ca sa rada de bietul urs.
Pana la urma, ursul si-a dat seama ca a fost pacalit. dar, cum tigrul era puternic si ursul nu putea sa-i ceara socoteala, a inghitit galusca si a plecat sa se ascunda intr-o vagauna.

Dragă Cristina

Şobo te iubeşte foarte mult! 100! Uite cît te iubeşte...

Şobo cu Ani

Scenă de film!

Şobo cu chitara!

Mare muzicant!

Şobo cu computerul

Ce băiat deştept!