Un cocoş prea fălos şi din cale-afară de năbădăios mereu în pene se umfla şi pe oricine întîlnea la duel îl provoca. Raţele şi gîştele fugeau speriate, nici Grivei în faţa lui nu-ndrăznea să latre. Dar într-o zi întîlni un curcan avan, ce de-ndată s-a-nfoiat şi cu moţul cel roşu rău l-a speriat. De-atunci tremură întruna într-un colţ de-ogradă, nu mai vrea cu nimenea să se ia la sfadă. Creasta i s-a înmuiat şi de lume se fereşte, chiar să cînte a uitat: zorile nu mai vesteşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.