A fost odată-un iepuraş fricos
urechile-i stăteau pleoştite-n jos
şi era tare caraghios,
căci iepurii, precum s-a spus,
au toţi urechile ciulite-n sus
ca să audă mai avan
cînd se apropie-un duşman.
Dar bietul iepuraş abia sărea
urechile pe lîngă el şi le tîra
şi-n loc să-i fie de-ajutor
se-mpiedica de ele-uşor.
Ce ghinion pe capul lui,
şă-şi spună păsul n-avea cui!
Ci într-o zi se porni vînt
vîrtej şi vifor pe pămînt
şi iepuraşii urecheaţi
au fost de vînt pe sus luaţi,
doar unul a rămas pe loc
urechile-i ţineau obroc
şi-aşa pleoştite şi lălîi
îl apărau de vîntul şui.
Atunci a înţeles cel iepure haihui
că orice lucru are rostul lui.
Şi-urechile şi le-ngrijea
că-l apărau de vremea rea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.