Un jaguar mergea pe malul unei ape,
pîș-pîș, cu gînd să se adape.
Dar ce să vezi, din apă-l privea curios
un jaguar cu capu-n jos.
Și-orice pas prudent făcea
cellalt fidel îl imita.
Precum e obiceiul pisicesc
(al mîțelor care stupesc),
atunci se repezi de sus
și încercă să-l muște pe intrus.
Imaginea pe loc se tulbură
și-un monstru către el se ridică,
cu dinții ascuțiți și multe gheare
și pete fără număr pe spinare.
La fugă-o rupse de panică cuprins
de monstru să nu fie prins.
Nu știa jaguarul fioros
că apa-i o oglindă, dar pe dos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.