Uite, toamna-a adăstat
peste cîmp şi peste sat!
Soarele e supărat,
razele i-au ruginit
şi îmi pare c-a răcit.
Cînd strănută uneori
vîntul se porneşte-n zori,
florilor le dă fiori,
frunzele se-ngălbenesc,
norii se îngrămădesc.
Şi din ochii-i plini de ceaţă
cîte-o lacrimă răzleaţă
se prelinge într-o doară
fiindcă i-este dor de vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.