Un îngeraş a prins un fluturaş,
ce se-avîntase sus, la apus.
Şi privindu-l mirat l-a-ntrebat aşa:
"Suntem rude cumva ?"
Fluturele cel mic nu zicea nimic,
că-i era frică un pic.
Numai tremura, din aripi bătea.
Atunci îngeraşul a zărit imaşul
înţesat de flori în zeci de culori.
Iar peste corole, aripi multicolore,
veseli fluturaşi, zglobii şi poznaşi.
Şi din cer , îndată, lin a coborît,
gîzelor sprinţare să le ţină de urît.
Iar pe fluturaş l-a pus drăgălaş
pe-o floare de nalbă, înaltă şi dalbă.
Apoi s-a prins în joc cu fluturii de foc.
Şi-a uitat de cer, caci era stingher.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.