Mai bine mîine

                                                               

Ștefan era un băiețel cam delăsător. Dacă era invitat să facă ceva, răspundea mereu :
- Mai bine, mîine!
- Vrei să faci baie, Ștefan ? îl întreba mama cu precauție.
- Mai bine lăsăm pe mîine.
- Vrei să-și faci ordine printre jucării ? încerca și bunica.
-Nu am chef, mai bine mîine !
Și bunica, resemnată, se apuca să aranjeze jucăriile.
-Vrei să mă ajuți în grădină ? îl întreba tatăl cu jumătate de gură, fiind aproape sigur ce răspuns va primi.
Și nu se înșela, căci nu-și sfîrșea bine vorba și Ștefan îi spunea :
- Sunt obosit, mai bine mîine !
Cei trei se se hotărîră să-i dea o lecție. În oraș poposise pentru cîteva zile o trupă de circ. Era o mare atracție pentru toți copiii. Ștefan nu făcea excepție, așa că-l rugă pe tatăl său să meargă cu el la spectacol. Însă tatăl îi răspunse :
- Astăzi sunt ocupat, mai bine mîine !
A doua zi, Ștefan îndrăzni s-o roage pe mama, dar primi același răspuns :
- Astăzi sunt cam obosită, mai bine mîine !
A treia zi, exasperat, Ștefan se adresă bunicii, dar nici aceasta nu părea dornică să-i facă pe plac :
- Astăzi trebuie să fac curat în camera ta, mai bine mîine !
Și azi așa, mîine așa, nimeni nu avea timp să-i îndeplinească dorința.
Cînd, în sfîrșit, bunica se lăsă înduioșată de rugămințile tot mai insistente ale copilului, Ștefan află cu mare dezamăgire că circul plecase din oraș. Stătu îmbufnat cîteva zile, dar înțelese că nu e bine să lași pe mîine ce poți face azi.