Dragi mînuţe de copii

Dragi mînuţe de copii
îşi cer dreptul de a fi.
Mîna nu întîrziaţi
cu iubire să le-o daţi,
şi în neaua rece
nu lăsaţi să-ngheţe
dragi mînuţe de copii
ce se-ntind pentru a fi.

Un copil miraculos

Un copil miraculos
cum sînt toţi copiii lumii
s-a născut din lumină,
să ne-aducă lumină,
s-a născut din iubire,
să ne înveţe iubirea,
s-a născut din speranţă,
să ne dea speranţă.

Fulg de nea

Diafan fulg de nea,
de pe-a iernii aripă
cobori în palma mea,
lacrimă efemeră,
a perfecţiunii de-o clipă.

Iarna grijulie

Iarna s-a întors la noi,
ne-a lăsat copacii goi,
dar le-a pus pe umăr
fulgi fără de număr,
fular şi tichie,
din steluţe-o mie,
ca să nu răcească 
şi-apoi să tuşească.
Sub haina de nea
muguri să viseze
şi la primăvară
să-nflorească iară.

Un căluţ de poveste

Un căluţ de poveste
cu coama de foc
pe două picioare 
saltă în loc.
Cît din palme ai bate
în galop s-ar abate,
cu balauri şi zmei
s-ar lupta fără frică
şi prinţese-ar salva
pe crupa-i voinică.
Nerăbdător nechează
din picioare dansează,
peste văi şi creste
peste-ntinderi agreste,
prin soare şi ploi
să zburăm amîndoi.

Soarele răcit

Uite, toamna-a adăstat
peste cîmp şi peste sat!
Soarele e supărat,
razele i-au ruginit
şi îmi pare c-a răcit.
Cînd strănută uneori
vîntul se porneşte-n zori,
florilor le dă fiori,
frunzele se-ngălbenesc,
norii se îngrămădesc.
Şi din ochii-i plini de ceaţă
cîte-o lacrimă răzleaţă
se prelinge într-o doară
fiindcă i-este dor de vară.

Colibri

Minuscula pasăre 
dansează în aer;
aripile ei delicate 
răspîndesc lumină.
De departe pare
o gîză mai mare
făcînd curte florilor.
Atîta frenezie şi viaţă
într-un trup atît de mic.



COLIBRI

The tiny bird
is dancing in the air;
its delicate wings
are scattering light.
From distance it seems
a big beetle
courting the flowers.
So much frenzy and life
in such a small body.

Cu capul în jos

               


Cînd lucrurile merg pe dos
mă aşez cu capu-n jos
şi-atunci pentru fiecare
găsesc cîte-o rezolvare.

Concert de noapte

Pe pisici, cînd este lună,
le-apucă o poftă nebună de cîntat
şi-atunci se pun pe mieunat,
care mai de care,
cît e noaptea de mare.
Se spune că aşa păţesc
cînd se îndrăgostesc.
Cu glas mai gros sau mai subţire,
îşi fac declaraţii de iubire.
Nedumeriţi,bieţii şoricei
se prind în horă şi ei.
Şi uite-aşa, cînd este lună,
pisici şi şoricei
petrec împreună.

Jucării de Marin Sorescu

Noi care sîntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri împortanţi şi ţepeni
De gips...
O,noi cei îngrozitor de mari
Simţim cîteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rînduri de pînze,
Care merge la fel de bine pe apă
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze odată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem-. "Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gînd să facem
Nişte fapte grozave.

O, cît ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plîngem din tot sufletul,
Ţinîndu-ne cu mîna de piciorul scaunului,
Pentru că noi sîntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mîngîie.

Frunze

Toamna poposeşte-n în crîng
frunze răsucind în vînt,
le desprinde rînd pe rînd 
de pe ramul tremurînd
şi le poartă în balans 
într-un melancolic dans.
Frunze dragi, fără de voi,
ne rămîn copacii goi
şi se leagănă în cer,
toamnei îndurare cer,
întristaţi şi-nlăcrimaţi
şi de cîntece uitaţi.
Frunze dragi, la primăvară,
să-mbrăcaţi pădurea iară
în mătăsuri, catifele
şi horbote subţirele,
mantie aleasă
pentru-o-mpărăteasă.

Corabia

Am pornit pe mare
într-o corabie fără asemănare.
Corabia mea are 
copaci şi animale
şi stele şi lună şi soare
şi brize răcoritoare.
Sub apele de cristal
o-nsoţesc peşti de opal.
Şi peste toate văl de cer azuriu
se-ntinde pînă tîrziu.
Pe marea în legănare
corabia mea pluteşte, pluteşte,
nicicînd nu se opreşte.

Pe malul apei

Pe malul apei, un copil
se joacă cu pietricele colorate
ce-i par nestemate
în lumina nouă a dimineţii.
Pe malul timpului, un copil
cu priviri curate
intră în jocul vieţii.

Leagănă-te,copilărie!

Leagănă-te,copilărie,leagănă-te,
cu surîsul pe faţă, zbori,
leagănul tău ajunge la nori.
Bucură-te,copilărie,bucură-te,
jocul tău e libertate
mai presus de toate.
Cîntă, copilărie, cîntă,
graiul tău este cîntec,
ciripit şi descîntec.
Visează, copilărie, visează,
aerul fără-ncetare vibrează
de bucuria acelui copil
ce se leagănă, se leagănă,
într-o veşnică zi de april.

Jucării uitate

Un ursuleţ cu labele rănite,
o carte de poveşti cu file-ngălbenite,
o tobă spartă, un clown cu nasul descusut,
un fluier de lemn, frînt şi mut,
o blîndă şi prăfuită păpuşă
ne-aşteaptă uitate după-a copilăriei uşă.

Ne-aşteaptă răbdătoare şi mirate
şi nu ştiu că a apus copilăria
şi uşa s-a închis de-a pururi,
lăsînd în urmă jucării uitate.

Visoteca (după o idee a Anei)

Am o "bibliotecă"
numită visotecă.
De acolo bunăoară
iau un vis seară de seară
şi "citesc" cu-nchise pleoape
visu-ales întreaga noapte.

Fluture

Vara mi-a trimis în dar un fluture,
s-a desprins din părul de aur al verii
şi mi s-a aşezat în palmă,
culori infinte vibrînd într-o aripă.
Spune-mi, fluture, de unde-ai cules
atîta praf auriu, praf de soare,
atîta zbor şi atîta candoare?

Hoţii de stele

De vreţi, copii, să culegeţi stele,
pe picioroangele visului puteţi ajunge la ele.
Cîndva am fost şi eu hoţ de stele,
mă strecuram tiptil prin visele mele,
întindeam o mînă de alabastru
şi de pe cerul noptatic furam cîte-un astru.
Apoi visele, încet-încet, mi s-au stins,
nici o stea în beznă nu s-a mai aprins.
De vreţi, copii, să culegeţi stele,
pe picioroangele visului puteţi ajunge la ele.
Adunaţi-le şi, cu un cuvînt,
aprindeţi-le aici, pe pămînt.

Cai de apă

Stau pe ţărm
şi privesc marea
închipuind înspumaţi cai de apă
cu coame albastre
fluturînd în fiecare val
ce vine şi pleacă.

Flori de cîmp

Flori de cîmp, flori neştiute,
un popor de libere flori
legănat de vînt, mîngîiat de nori
moale pat colorat, parfumat,
tocmai bun de visat 
cu faţa la cer, în plin mister.

Zmeie

Ne înălțăm în chiotele de bucurie ale copiilor!
Acolo sus iscodim vîntul, neliniște a aerului:
-De unde vii, și ce vești ne aduci ?
Dar vîntul nu răspunde,
șuieră și ne scutură cozile colorate,
apoi pleacă mai departe chicotind.
Uneori, vîntul e și el copil.

"Culori" de Ștefan

Viaţa e culoare
eu sunt o culoare
tu eşti o culoare
verde, galben, argintiu
eu de-acuma ştiu
fiecare-i o culoare
desprinsă din soare.

"Trei îngeri" de Ion Pillat

Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a grăit:
-"E liniştea atît de mare...
Aud cum se deschide-o floare."

Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a şoptit:
-"E liniştea atît de sfîntă...
Aud cum stelele îşi cîntă."

Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Toţi tac şi unul s-a gîndit:
"Ce zgomote înfricoşate...
Aud o inimă cum bate."

Isus, prietenul nostru

Isus, copii, este prietenul nostru, al tuturor. Ori de cîte ori aveţi un necaz, sau vă simţiţi trişti, nu pregetaţi să vă adresaţi lui Isus. El vă va compătimi şi vă va ajuta, pentru că odinioară a fost şi el un om obişnuit, cu necazuri şi bucurii. Chiar mai mult, el a trecut prin suferinţe de neimaginat pentru a ne arăta calea spre viaţa adevărată.Simţea o mare duioşie în faţa gingăşiei şi purităţii copiilor şi ,de fiecare dată cînd avea prilejul, se lăsa înconjurat de ei şi urmărea cu blîndeţe jocurile lor nevinovate.Poate îi aminteau de copilăria lui lipsită de griji.Copilăria, acea stare dumnezeiască în care răul nu şi-a făcut încă loc în inima omului! Isus ar fi dorit ca toţi oamenii să redevină copii. Peste puţin va fi Paştele, ziua în care sărbătorim Învierea lui în inima naturii şi în inimile noastre. El este imaginea noastră ideală, după care sufletul nostru va suspina mereu cu nostalgie. Nu uitaţi să vă gîndiţi la Isus şi cînd vă simţiţi fericiţi. El se va bucura alături de voi.

Primăvară în miniatură

Primăvara e aici
pentru păsări şi furnici.
Ciufulite păpădii
se deschid pe pajişti, mii.
Gîze se-ncălzesc la soare,
melcul pleacă la plimbare,
un brotac sare din baltă
drept pe trestia înaltă.
Vrea s-atingă cerul el,
cel puţin cu-n degeţel,
ca să vadă de nu-i oare
colo sus un iaz mai mare
şi cu ape mai curate
pentru broscuţele toate.

Magnolii

S-au deschis încet la soare
muguri mari şi roz de floare.

Imenşi fluturi de opal
stau pe creanga de cristal.

Cupe adunînd lumină
se înalţă din grădină.

Primăvara le-a deschis
Calea către-azur şi vis.

S-a trezit copacul

S-a trezit copacul. 
Îndelung a căscat, 
s-a cutremurat,
somnul lung l-a alungat.
Trosc-trosc,
braţele-crengi şi-a întins,
un petec de cer a cuprins,
soarelui la zenit i-a zîmbit
şi, de bucurie,
a izbucnit în muguri o mie.

Ceasul

Ceasul vechi s-a săturat
de cît timp a măsurat;
minutarul și-a pierdut
într-o noapte din trecut,
fața toată i-a crăpat
și-acum pare supărat.
N-ar mai face niciun pas,
doar c-o limbă a rămas;
timpu-ar vrea să îl oprească,
puțin să se odihnească.

Pace

Dacă ne-am da mîinile
am putea înconjura pămîntul
cu dragoste.

Ne vrem lumea înapoi! (spune Ştefan)

Voi oameni negînditori,
Voi oameni de pe un singur drum,
Ne vrem lumea înapoi,
Acum!

Noi plecăm spre lumea de ieri,
Iar voi rămîneţi în urmă.
Voi rămîneţi în turmă.

Înapoi este o lume
Plină de gînduri bune.

Macul îndrăgostit

Macul roşu, înfocat,
pare azi cam ruşinat
şi sfios îşi pleacă capul,
ce-a păţit, oare, săracul?
Eu secretul i-am aflat,
cică s-a amorezat
de o fată-buburuză
care-n zori purta o bluză
roşioară ca a lui
şi-i şoptise macului
la ureche vorbe dulci,
adunate de prin lunci,
şi-i dădu şi-o sărutare
ziua în amiaza mare,
de s-a înroşit ca focul
bietul mac, bată-l norocul.

Îngerul muzicant

Un înger ce trecea pe-afară
într-o duminică de vară
în cerul lui se plictisea
aşa că prinse a cînta
din mandolină sau chitară
sau din alt instrument divin
cu sunet amplu, cristalin.
Închideţi ochii dragi copii
şi negreşit veţi auzi
cîntecul lin,cîntecul rar,
cîntat de îngerul hoinar.