La circ în fiecare seară
în giumbuşlucuri se întrece,
copiii toţi îl împresoară
şi nu l-ar mai lăsa să plece.
Se uită galeş peste umăr
şi tumbe face fără număr.
Pe nasul roşu de-l apeşi
îndată un claxon stîrneşti.
Se-mpiedică printre jongleori
şi cade lat adeseori,
dar repede de jos se scoală
şi-o plecăciune face către sală.
Cu gura pînă la urechi zîmbeşte,
da-n ochii-ncercuiţi cu var
o undă de tristeţe se citeşte:
Viaţa nu-i şotie, ar vrea să spună,
şi luaţi aminte, dragi copii,
că jocul se va termina-ntr-o zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.