sâmbătă, 14 iulie 2012
Sfinxul negru
Ne priveşte cu ochii ei fascinanţi pantera de neagră noapte. E un animal superb şi misterios. Dar nu vă apropiaţi prea mult de ea. Misterul e imprevizibil şi poartă încă pornirile sălbatice dintr-o lume de început. Admiraţi-o de departe, fiindcă aveţi ce admira. E minunată. În felul, ei a atins perfecţiunea.
miercuri, 11 iulie 2012
Ciocănitoarea
Cioc, cioc, cioc,
boc, boc, boc,
ciocul meu nu stă pe loc,
ghearele mi le fac arc
şi mă caţăr pe copac.
Limba lungă şi cleioasă
scoate larvele din casă
şi pe coadă mă proptesc
scoarţa cînd o găuresc.
Am burtica alburie,
vestă neagră şi scufie.
Nu prea zbor în depărtare,
mereu caut de mîncare.
Cioc, cioc, cioc,
boc, boc, boc,
ciocul meu nu stă pe loc.
vineri, 6 iulie 2012
Tom şi Jerry
Tom şi Jerry sunt cei doi prieteni-inamici care ne însoţesc copilăria. Ei, ba se ceartă, ba se-mpacă, cum e şi-n viaţa de toate zilele. Uneori se aliază împotriva vreunui duşman comun. Printre copii, sunt şi şoricei, mai mult sau mai puţin fricoşi, şi motănei cam răutăcioşi şi plini de ei. Important este ca ei să se tolereze unii pe alţii şi, chiar dacă se ceartă din cînd în cînd, s-o facă în joacă.
joi, 5 iulie 2012
Broasca ţestoasă de mare
A ajuns şi ea în mare,
carapace lucitoare
şi lăbuţe - aripioare.
E o antică relicvă,
încă-n viaţă, şi se plimbă
printre peşti şi stele mici,
printre crabi, printre arici.
Iar cînd vreun duşman i-o coace,
se ascunde-n carapace.
luni, 2 iulie 2012
Marea magică
Marea e misterioasă,
în adîncu-i de mătase
are multe bogăţii,
de le numeri, să te ţii !
Are peşteri de mărgean,
ca să intri, spui "Sesam !",
şi epave scufundate
strălucind de nestemate
şi păduri de alge-nalte
şi palate blestemate,
peştişori cu solzi de aur
şi-n străfunduri vreun balaur
din argint, cu coadă lungă,
(ai grijă să nu te-ajungă)
şi sirenele vrăjite
cu plete lungi, vălurite.
Iar steluţele de mare
pleacă seara la plimbare,
printre flori fosforescente,
graţioase, indolente.
Dacă mai eşti curios,
hai cu mine pînă jos,
să plonjăm în marea-albastră
printr-o magică fereastră !
sâmbătă, 30 iunie 2012
La baie
Ah, ce bine e la baie,
cînd e cald şi nu e ploaie!
Te suceşti, te răsuceşti,
valururile vălureşti,
cînd pe burtă, cînd pe spate,
să înoate cine poate.
Iar cînd voi ieşi afară
nu mai am blana murdară
şi lăbuţele-s curate,
apa-i bună pentru toate.
Dacă văd vreun peştişor
nu scapă aşa uşor,
calea iute i-o aţin,
respiraţia mi-o ţin
şi din fundul apei eu
mă întorc cu un trofeu.
duminică, 24 iunie 2012
Păsăroii
Aceşti păsăroi ciudaţi se numesc cocori africani încoronaţi. Ei păşesc maiestuos pe pajişti, în sus şi-n jos. Au o voce de vedetă, răsună ca o trompetă. Iar cînd sunt prea supăraţi se caţără în copaci. Şi ne privesc cu aroganţă, cînd se simt în siguranţă.
vineri, 15 iunie 2012
Baloane de săpun
Anei îi placeau baloanele de săpun. Nu se mai sătura de frumuseţea lor fragilă, ameninţată de orice boare de vînt. Într-unul din ele i s-a părut că vede o pădure minunată. N-a stat mult pe gînduri, a păşit înăuntru şi s-a trezit în mijlocul ei. Numai că aici copacii, foarte înalţi şi de un verde de smarald, erau arcuiţi deasupra capului, ca într-o sferă. Cărările pădurii erau şi ele arcuite şi cerul şi norii la fel. Totul era aproape rotund, înconjurat de un curcubeu dublu, multicolor. Ana era nespus de încîntată, astfel încît a colindat pădurea cea arcuită ziua toată. Spre seară, cînd a apărut luna, arcuită şi ea, şi pe cerul cel sferic au răsărit nenumărate stele arcuite, fetiţei i s-a făcut somn şi s-a aşezat în căuşul unei scorburi, unde a adormit pe dată.
Între timp mama, tata şi bunica o căutau cu disperare. La locul de joacă au găsit decît micul dispozitiv de făcut baloane de săpun.
A doua zi, Ana s-a trezit veselă şi proaspătă, înconjurată de cîntecul rotund al păsărelelor. I se făcuse foame şi de aceea s-a gîndit să se întoarcă acasă. A alergat pînă la marginea pădurii, înconjurată de o peliculă transparentă şi strălucitoare şi, întinzînd o mînă, a spart balonul de săpun. S-a trezit la locul ei obişnuit de joacă, care însă părea părăsit şi neîngrijit. Ridicîndu-se în picioare, Ana constată că mai crescuse puţin. Mirată, a pornit-o spre casă, dar şi aceasta părea neîngrijită şi dărăpănată. Înăuntru zări un bătrîn şi o bătrînă care o priviră stupefiaţi. La rîndul ei îi privi cu uimire, aproape să nu-i recunoască. Erau părinţii ei, bătrîni şi singuri. Bunica murise de mult, cu regretul că nu o va mai vedea niciodată. Ana îşi îmbrăţişă părinţii cu tristeţe. Aventura ei din balonul de săpun durase, de fapt, o viaţă.
miercuri, 6 iunie 2012
La mare
De curînd am fost la mare.
Am privit în depărtare :
zarea se pierdea în mare,
marea se pierdea în zare,
numai apă călătoare.
Unde se opreşte oare ?
Pe nisipul plin de soare.
luni, 28 mai 2012
miercuri, 23 mai 2012
Vrabiuţa
Ţop, ţop, ţop şi iarăşi ţop,
nu stau nici un pic pe loc,
caut firimituri şi mei
pentru puişorii mei.
Cînd vor face aripioare
îi vor învăţa să zboare
şi să-şi caute mîncare.
Dar acum sunt mititei
şi mă îngrijesc de ei.
Toată ziua ţop, ţop, ţop,
nu stau nici un pic pe loc.
luni, 21 mai 2012
Căţeluşul
Priviţi copii acest căţel,
ar vrea să ne jucăm cu el,
să-l mîngîiem şi să-l iubim,
de frig şi foame să-l ferim.
Din ochi ne-ndeamnă rugător
să-i aruncăm un beţişor
să-l prindă imediat din zbor.
Că e copil cum sunteţi voi
şi-i place cînd e joaca-n toi.
Nu-l alungaţi şi nu-l loviţi,
fiţi buni cu el şi-l ocrotiţi,
deşi-i decît un biet căţel
are şi el un sufleţel.
duminică, 20 mai 2012
Tigrul albastru
Cîndva a venit pe lume un tigru albastru. El venea, de fapt, din lumea lui albastră, o lume paralelă cu lumea noastră. Oamenii l-au privit cu mirare, căci nu erau obişnuiţi cu tigrii albaştri. Credeau că vine din lună şi se temeau de el. De aceea l-au prins şi l-au închis într-o cuşcă cu gratii de argint. Veneau mulţi vizitatori să admire tigrul neobişnuit. Curînd se observă un fenomen ciudat. Cei care treceau pe lîngă cuşca tigrului albastru începeau să se albăstrească şi ei puţin cîte puţin. Nu mai aveau poftă de mîncare şi nu mai puteau să viseze. Pasămite tigrul cel albastru se hrănea cu visele lor, pentru că pe pămînt nu sunt căprioare albastre, hrana lui preferată. Epidemia s-a întins repede şi, pentru că oamenii nu pot trăi fără visele lor, hotărîră să ucidă ciudata fiară. Făuriră gloanţe de argint şi încercară să-l împuşte. Dar tigrul părea făcut din aer, căci gloanţele treceau prin el fără să-l vateme. Atunci hotărîră să-l elibereze, într-o noapte cu lună plină. Deschiseră uşa cuştii de argint şi tigrul cel albastru fu absorbit de puterea lunii. Un răget îndepărtat se auzi din cer în semn de adio. După dispariţia lui, oamenii începură din nou să viseze, dar toate visele lor erau de acum albastre.
sâmbătă, 19 mai 2012
9 ouă
Într-un coş am nouă ouă.
De le număr sunt chiar nouă.
De nu le număr deloc
pot fi şapte, pot fi opt,
pot fi şase, pot fi cinci,
(spune unul dintre ţînci)
pot fi patru, pot fi trei,
pot fi două dacă vrei.
Dar le număr şi sunt nouă
că vreau cît mai multe ouă.
Şi-o omletă aurie
o să pun în farfurie,
iară de vă e pe plac
fac şi-un pui de cozonac.
joi, 17 mai 2012
Iepuraşul clăpăug
A fost odată-un iepuraş fricos
urechile-i stăteau pleoştite-n jos
şi era tare caraghios,
căci iepurii, precum s-a spus,
au toţi urechile ciulite-n sus
ca să audă mai avan
cînd se apropie-un duşman.
Dar bietul iepuraş abia sărea
urechile pe lîngă el şi le tîra
şi-n loc să-i fie de-ajutor
se-mpiedica de ele-uşor.
Ce ghinion pe capul lui,
şă-şi spună păsul n-avea cui!
Ci într-o zi se porni vînt
vîrtej şi vifor pe pămînt
şi iepuraşii urecheaţi
au fost de vînt pe sus luaţi,
doar unul a rămas pe loc
urechile-i ţineau obroc
şi-aşa pleoştite şi lălîi
îl apărau de vîntul şui.
Atunci a înţeles cel iepure haihui
că orice lucru are rostul lui.
Şi-urechile şi le-ngrijea
că-l apărau de vremea rea.
sâmbătă, 12 mai 2012
Hamsterul lacom
Un hamster a evadat din cuşca lui cu rotiţă
şi dornic de libertate a ajuns în grădiniţă.
Toate florile îl priveau cu mirare
căci nu mai văzuseră aşa arătare.
Au încercat să-l îmbie cu parfum şi culori,
dar el prinse să le ronţăie de zor.
Cîteva i-au căzut cam greu la stomac
şi-atunci s-a răsturnat în al ierbii hamac
şi sa perpelit pînă dimineaţa
cînd i-au trecut durerea şi greaţa.
Dar acum ştie din încercare
că nu tot ce te-mbie e de mîncare.
joi, 10 mai 2012
Struţul şi girafa
Un struţ mic şi o girafă
erau prieteni la toartă
şi priveau din iarba-naltă,
două gîturi laolaltă.
luni, 7 mai 2012
Oglinda
Un jaguar mergea pe malul unei ape,
pîș-pîș, cu gînd să se adape.
Dar ce să vezi, din apă-l privea curios
un jaguar cu capu-n jos.
Și-orice pas prudent făcea
cellalt fidel îl imita.
Precum e obiceiul pisicesc
(al mîțelor care stupesc),
atunci se repezi de sus
și încercă să-l muște pe intrus.
Imaginea pe loc se tulbură
și-un monstru către el se ridică,
cu dinții ascuțiți și multe gheare
și pete fără număr pe spinare.
La fugă-o rupse de panică cuprins
de monstru să nu fie prins.
Nu știa jaguarul fioros
că apa-i o oglindă, dar pe dos.
miercuri, 2 mai 2012
Mai bine mîine
Ștefan era un băiețel cam delăsător. Dacă era invitat să facă ceva, răspundea mereu :
- Mai bine, mîine!
- Vrei să faci baie, Ștefan ? îl întreba mama cu precauție.
- Mai bine lăsăm pe mîine.
- Vrei să-și faci ordine printre jucării ? încerca și bunica.
-Nu am chef, mai bine mîine !
Și bunica, resemnată, se apuca să aranjeze jucăriile.
-Vrei să mă ajuți în grădină ? îl întreba tatăl cu jumătate de gură, fiind aproape sigur ce răspuns va primi.
Și nu se înșela, căci nu-și sfîrșea bine vorba și Ștefan îi spunea :
- Sunt obosit, mai bine mîine !
Cei trei se se hotărîră să-i dea o lecție. În oraș poposise pentru cîteva zile o trupă de circ. Era o mare atracție pentru toți copiii. Ștefan nu făcea excepție, așa că-l rugă pe tatăl său să meargă cu el la spectacol. Însă tatăl îi răspunse :
- Astăzi sunt ocupat, mai bine mîine !
A doua zi, Ștefan îndrăzni s-o roage pe mama, dar primi același răspuns :
- Astăzi sunt cam obosită, mai bine mîine !
A treia zi, exasperat, Ștefan se adresă bunicii, dar nici aceasta nu părea dornică să-i facă pe plac :
- Astăzi trebuie să fac curat în camera ta, mai bine mîine !
Și azi așa, mîine așa, nimeni nu avea timp să-i îndeplinească dorința.
Cînd, în sfîrșit, bunica se lăsă înduioșată de rugămințile tot mai insistente ale copilului, Ștefan află cu mare dezamăgire că circul plecase din oraș. Stătu îmbufnat cîteva zile, dar înțelese că nu e bine să lași pe mîine ce poți face azi.
sâmbătă, 28 aprilie 2012
În pădure (o poezie deșirată)
Liliacul firoscos
stă mereu cu capu-n jos,
vede pădurea pe dos.
Veverița flăcăruie
umblă prin pădure șuie
după alune și ghindă,
să le-ascundă după grindă.
Ursul cel simandicos
în tufiș stă somnoros,
miere n-are, nici mîncare,
dar i-e lene să se scoale.
Iepurașul cel fricos
țopăie în sus și-n jos,
gata să o ia la fugă
umbra lui să nu-l ajungă.
Vulpea umblă pe furiș,
se ascunde-n aluniș
să înhațe, vai de el,
rătăcit, vreun șoricel.
Lupul părul și-ar schimba,
la stilist ar apela,
dar cum scapă de nărav,
că e rău și e hulpav ?
Un arici cu ghimpii mici
mișună după furnici,
iar mistrețul hrăpăreț
a pornit după nutreț.
Și cît e ziua de lungă
în pădure-i zarvă multă,
forfotă și ciripit,
nu e vreme de dormit.
Doar spre seară obosesc
cei din neamul păduresc
și în scorburi și-n cuibare
se pregătesc de culcare.
Toată noaptea îi veghează
luna și buha cea trează.
duminică, 22 aprilie 2012
Legenda păpădiei
Dumnezeu a chemat toate florile
să-și aleagă formele și culorile.
Trandafirul s-a vrut ghioc
de petale răsfrînte și foc.
Laleaua, cupă s-a deschis,
mireasă era floarea de cais.
Cicoarea un strop de cer a furat,
îmbujorat era bujorul cel parfumat.
Macul dansa pe cîmpie,
flacără sprințară și vie.
Crinul cel alb a-ntruchipat
al purității vis curat.
Dalia mîndră s-a înălțat,
ghiocelul căpșorul umil și-a plecat.
Păpădia în cumpănă stătea :
să semene ar fi vrut
cu soarele, la început.
Ba nu,mai bine cu luna,
sau, și mai bine, cu vreo stea...
Văzînd-o așa, Dumnezeu i-a dăruit,
cînd înflorește, strai de soare-aurit.
Cînd se scutură o lună mică pare,
apoi steluțe trimite-n depărtare.
luni, 9 aprilie 2012
Noi teorii despre spațiu
vineri, 30 martie 2012
Gînduri de primavară
luni, 27 februarie 2012
Ingerașul si fluturașul
Un îngeraş a prins un fluturaş,
ce se-avîntase sus, la apus.
Şi privindu-l mirat l-a-ntrebat aşa:
"Suntem rude cumva ?"
Fluturele cel mic nu zicea nimic,
că-i era frică un pic.
Numai tremura, din aripi bătea.
Atunci îngeraşul a zărit imaşul
înţesat de flori în zeci de culori.
Iar peste corole, aripi multicolore,
veseli fluturaşi, zglobii şi poznaşi.
Şi din cer , îndată, lin a coborît,
gîzelor sprinţare să le ţină de urît.
Iar pe fluturaş l-a pus drăgălaş
pe-o floare de nalbă, înaltă şi dalbă.
Apoi s-a prins în joc cu fluturii de foc.
Şi-a uitat de cer, caci era stingher.
duminică, 12 februarie 2012
Noaptea cea frumoasă
Luna o vad acum, sus,
Oare şi ea mă vede pe mine?
Ar putea să-mi vorbească?
Odată, în minte, am auzit
Cuvîntul lunii:
Îţi place de mine, luna de sus?
Îmi place, pentru că tu aduci noaptea
Cea frumoasă....
Noaptea, lucrurile se vad mai naturale,
Aşa cum sunt,
Lucrurile sunt mai clare, noaptea,
Iar mintea mea porneşte prin lume.
sâmbătă, 11 februarie 2012
O steluță călătoare
sâmbătă, 4 februarie 2012
duminică, 29 ianuarie 2012
Omul de zapadă
Zi cu soare şi cu ger,
ies copiii din ogradă
şi în drum clădesc acum
un om ţanţoş de zăpadă.
Unu-i pune doi cărbuni
ca doi ochi miraţi şi buni,
altu-i face-acuma nas
dintr-un morcov uriaş.
Şi e roşu, vai de el,
că a stat prea mult în ger.
I-au mai pus pe scăfîrlie
ponosită pălărie,
la gît un fular pereche,
iar în mîini, mătura veche.
Toţi căţeii îi dau roată,
sar, se scutură şi latră.
Iată, omuleţu-i gata !
Se bucură toată ceata
şi-n obrajii tuturor
gerul a-nflorit bujori.
miercuri, 25 ianuarie 2012
Spiridușul
Spiriduşul buclucaş
umblă prin păduri ivaş
căutînd un licurici
să-şi facă din el lămpaş.
Şi-o căsuţă şi-ar dori
pentru că stă cu chirie
chiar la melc în cochilie.
Spiriduşu-i un duh mic
şi poznaş, dar nu-i pitic.
Mereu face giumbuşlucuri
printre flori şi printre fluturi.
Hoinărind din zori în seară
el tot ţese cu migală
visul unei nopţi de vară.
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Un căluț năzdrăvan
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Fiind băiet păduri cutreieram
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lîngă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam,
S-aud cum apa sună-ncetişor :
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Etichete:
fragment de poezie,
Mihai Eminescu
joi, 12 ianuarie 2012
Cățelul care visa că zboară( mini fabulă )
Un căţel visa în fiecare noapte că zboară. Scîncea în somn, se răsucea şi dădea din lăbuţe. Se făcea că are nişte aripi minunate, frumos colorate. Dar a doua zi, mare-i era dezamăgirea cînd se trezea în cuşcă alături de mama lui şi de ceilalţi frăţiori. Se scula atunci morocănos şi se ducea să dea o raită prin curte, zburătăcind toate orătăniile, care aveau aripi, dar nu voiau să zboare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)